Geanta 007 stătea trufașă în vitrina magazinului de genți, dischisindu-și bretelele și accesoriile ca pe niște comori neprețuite. Cu o astfel de atitudine, nu e de mirare că încă mai privește cu aerul acela superior întregul bulevard, de mai bine de o lună, de pe raftul pe care a fost așezată de vânzătoare. De fiecare dată cînd trec prin dreptul vitrinei, se uită la mine ca și când între noi două ar fi o afacere neîncheiată.
Cum deja mi-am propus cu câteva săptămâni în urmă, venise timpul să îmi cumpăr o geantă nouă, iar salariul se grăbea să fugă de pe card și mă împingea, parcă, de la spate înspre magazinul de genți, pentru a-mi alege tovarășa perfectă pentru plimbări. Nici nu trec bine de pragul ușii cu clopoțel, că și aud cum geanta 007 trăncăne nestingherită, de la înălțimea piedestalului său. Ei, astăzi nu am atâta energie pentru a porni o discuție în contradictoriu cu ea, că doar nu stau 24 de ore pe zi într-o vitrină! Mă întorc dintr-o singură mișcare în direcția opusă și îmi încep promenada printre rafturile cu poșete și plicuri frumos aranjate.
- Vă pot ajuta cu ceva? mă întreabă vânzătoarea cu o voce mieroasă și, în mai puțin de zece secunde, mă conduce înspre vitrina în care 007 nu se clintise din loc. Aici avem cele mai noi modele primite, sunt toate foarte frumoase!
- Da, mulțumesc, am observat deja acest aspect. Nu sunt încă decisă ce model să aleg, însă mi-ar plăcea...
- Da,da, o blondă, se auzi bombănind geanta 007. Timp de o lună stau în raftul acesta plictisitor și tot văd dame și domnișoare alegându-și numai blonde (adică genți în nuanțe deschise: alb, bej, crem). Ei, asta-i bună! Sunt eu roșcovană, dar măcar sunt naturală! (în acest timp, își lustruia nervoasă pielea cărămizie perfect croită)
- Mi-ar plăcea, îmi continui eu ideea, o geantă nici prea mare, dar nici prea mică...una potrivită. Potrivită pentru o femeie, căreia nu îi place să care după ea tot soiul de obiecte, numai lucrurile necesare unei dame.
- Ce spuneți despre aceasta, vă place? și vânzătoarea îmi indică o poșetă de culoarea untului, cu buzunare frontale și bretele scurte, sub forma unei serviete.
- Ce gogomănie! bombăne neîncetat geanta roșcovană și își trage furioasă fermoarul care era deschis.
- Ce personalitate atipică pentru o geantă, îmi zic, dar brusc îmi dau seama că poșeta aceasta morocănoasă începe să mă fascineze. Mai degrabă aceasta, îi spun vânzătoarei, și pun mâna pe 007 care, sub strânsoarea mâinii mele, se face mai țanțoșă, mai rigidă. Da, aceasta îmi place mult, cred că este ceea ce caut.
- Într-adevăr, doamnă, este o poșetă deosebită, lucrată din... (se pregătea să îmi descrie în detaliu accesoriul care se uita răutăcios la ea).
- Hei, hei, gata duduie! E timpul meu să intru în scenă, dumneata mergi să ștergi de praf blondele acelea din raftul C, înainte să nu se înece de invidie! Și, întorcîndu-și privirea spre mine îmi spune ferm: Marc...Marc Jacobs! Piele naturală fină, tăbăcită mai mult decît a fost bătut covorul tău din sufragerie, în întreaga lui existență, aplicații din piele neagră, inserții metalice bronz, două tipuri de bretele. Te avertizez, se răstește brusc, dacă ai de gând să mă porți precum își plimbă ”prințesele de cartier” poșetele, re rog să mă lași abandonezi în universul acesta al așteptării, pe raftul nefericit!
- Rămîne aceasta, m-am decis. Aș dori să achit, dacă este în regulă, îi zic vînzătoarei scurt și mă îndrept spre casa de marcat, iau bonul fiscal, punguța în care geanta se afunda fericită și ies pe ușă cu zâmbetul pe buze. Am o geantă nouă!
Desigur, când am cumpărat geanta, nu am știut cât de capricioasă poate să fie. Dacă aș fi intuit că aveam să aduc în locuința mea o așa poșetă cu personalitate, zău că nu m-aș fi dat în lături de la a o abandona în magazin și de la a o zbughi pe ușă mai ceva ca un dezertor. Însă, fiecare lucru se întâmplă cu un motiv. Nici acum nu știu care o fi fost motivul, dar cert este că eu m-am pricopsit cu o geantă 007.
A doua zi, am golit poșeta cea veche și toate lucrușoarele mele dragi și-au găsit adăpost în frumoasa geantă cărămizie, care s-a arătat foarte generoasă în a-și deschide buzunarele interioare, pentru a primi, rând pe rând, agenda, stilou, portofelul și alte cîteva obiecte indispensabile. Am ieșit veselă din casă, pregătindu-mă să mă mîndresc la serviciu cu noul meu accesoriu dichisit. Nici n-am intrat bine în clădire cu birouri, că au și sărit pe mine toate colegele din departament- mania femeilor: gențile. Și atunci, să fi văzut ce mândră de ea era roșcovana, când mâinile prietenelor mele o mângâiau extaziate:
- Ce piele moale!
- Și ce culoare deosebită, nu știu cum de nu am observat-o înainte, că nu cred că s-a făcut mai mult de-o săptămână de când am fost în magazinul respectiv și mi-am luat poșeta aceea bej, zice o altă colegă.
- Ce să îți fac, dragă, dacă nu am fost predestinate una alteia. Eu stăteam în vitrină de o lună de zile, iar tu ai trecut pe lângă mine de parcă nici nu eram acolo, zice ofensată geantă. În plus, dacă mă uit mai bine, nu cred că m-aș fi potrivit prea bine cu fusta aia a ta în carouri. Sunt eu în vitrină de 30 de zile, dar asta nu înseamnă că sunt ieșită din trend. Și trăncănea în continuu, ca o moară stricată. Și doar eu o auzeam, eu, numai eu...
- Mie îmi plac aplicațiile din piele neagră, vin atât de bine combinate cu cărămiziul acesta. Și să nu mai spun de cataramele bronz, zice o altă colegă.
Reușesc să scap de aprecierile care veneau necontenit și la care, culmea, am râvnit când am plecat de acasă. Numai că nu mă așteptam ca geanta aceasta să facă chiar așa furori, adică știam că este minunată, însă abia acum realizasem că este cu adevărat specială.
Ajunsă în biroul meu, mă așez pe scaun și îmi caut agenda pentru a mă asigura că nu voi rata niciuna dintre întâlnirile programate. Scot agenda și încep să o răsfoiesc, dar nu reușesc să înțeleg nimic, în loc de programările mele erau notate niște denumiri ciudate: The Man with the golden gun, Diamonds are forever, Quantum of Solace, Casino Royale. Astea nu sunt nicidecum întâlnirile mele! Răscolesc geanta, ca și cînd aș fi fost victima unei glume proaste, sperând să găsesc, totuși, carnetul meu de însemnări. Dar nimic.
Scot stiloul, care acum era confecționat dintr-un metal greu, argintiu, și avea forma unui glonț. Încerc să scot capacul, dar activez un buton și iese un cablu subțire, care se agață de raftul de sus al bibliotecii. Ce naiba?!
În loc de portofelul meu cu imprimeu animal print, am găsit un portofel din piele neagră, trei sloturi pentru carduri de credit, un buzunar pentru schimbare și alte elemente ciudate. Scot un card de credit, dar pe el nu erau imprimate obișnuitele date, ci un cod pe care nu l-am putut descifra.
Numai produsele de machiaj păreau intacte. Desfac pudra de față prevăzută cu oglindă, dar în loc de oglindă era un monitor integrat, și văd o filmare în timp real, cu ușa biroului meu în prim-plan. Ce înseamnă asta? Ridic repede geanta de pe birou și, cu stupoare, observ o mică cameră de luat vederi integrată într-una dintre catarame.
Scot repede și capacul rujului, dar în loc de stick-ul de culoare roz pal era un obiect metalic de dimensiuni mici.Un glonț! A mai rămas parfumul pe fundul genții, dar nu știu dacă să-l scot sau nu. Până la urmă, iau sticluța cu licoare prețioasă, dar în loc de aroma de iasomie și trandafir, mă învăluie o mireasmă piperată.
Mă trezesc cu greu, parcă aș fi dormit câteva zile la rând. Eram tot în scaunul meu de la birou, cu mâinile atârnând fără vlagă pe lîngă brațele scaunului.
- Ce se întâmplă cu mine? și, amețită, îmi întorc privirea spre geantă. Pe birou erau înșirate toate gadget-urile pe care am crezut că le-am văzut în coșmarul din care m-am trezit. Pe covor, recipientul cu parfum era ca o ispită; mă aplec să îl ridic...
- Ei, ce facem aici? Nu ți-a ajuns o inhalare din spray-ul paralizant sau vrei să îți testezi rezistența?! se răstește la mine geanta cu fermoarul deschis, ca o gură uriașă. M-am convins cît de rezistentă ești, îmi spune ironic.
- Spray paralizant? Eu nu am aș ceva în geantă, ce este asta, o glumă proastă?
- Tu crezi că eu sunt aici ca să glumesc? Nu ai văzut câte misiuni imposibile avem notate în agendă? Ar fi bine să îți revii în fire, nu mă așteptam să dau peste un agent secret așa neisprăvit.
Cu greu reușesc să aflu întreaga poveste. Cine ar fi crezut că o să mă aflu vreodată în situația asta? Dacă aș fi știu de la bun început că geanta aceasta nu își petrece decât 12 ore pe zi în vitrină, iar restul zilei în misiuni secrete, sigur acum aș fi avut pe birou geanta sub formă de servietă, de culoarea untului.
Era timpul să iau atitudine: nu îmi puteam lăsa viața controlată de o poșetă! Cu pași repezi mă îndrept spre casă, las geanta în sufragerie, urc în dressing, răscolesc sertarul cu facturi și bonuri fiscale și cobor iar în sufragerie, unde 007 nu se clintise din loc:
- Ascultă bine aici, și scot din buzunar o hârtie albă cu cîteva scrisuri de culoare închisă...
- Așa mai merge, spune poșeta, asta este atitudinea de care aveam nevoie.
- În locul tău, aș fi catarame și bretele (a se citi: ochi și urechi) la ce urmează să-ți spun. Aici, și îi arăt hârtia, am garanția de la magazinul de genți. Această garanție, în cazul în care nu știi, îmi permite să te returnez în termen de 30 de zile, în cazul în care se întâmplă ceva cu tine sau, pur și simplu, nu-mi mai placi. Așa că ai două variante: fie îmi înapoiezi lucrurile personale și te comporți ca o geantă de piele ce ești, fie te arunc la loc în vitrina aia tristă și te las să mori sub o pătură de praf. Alege!
Geanta, încurcată de situația în care se afla, zice resemnată:
- Fie, voi face pace cu tine! Numai să nu mă mai întorc niciodată în magazinul acela cu genți obișnuite, fiindcă nu aș muri din cauza prafului, ci de plictiseală.
Și așa am încheiat armistițiul cu geanta 007! De atunci, lucrurile mele au rămas la fel ca la început: ale mele, așa cum le achiziționasem și cum le doream. Desigur, în unele cazuri, geanta mea nu se poate abține să se manifeste, dar când o face, îmi este de real ajutor: o escapadă de la o întâlnire nereușită cu ajutorul cablului ascuns în stilou, cardul misterios când cumpărăturile depășesc bugetul meu sau un strop din parfumul piperat când, în miez de noapte, un câine fioros îmi taie calea.
În fond, fiecare femeie este misterioasă în felul ei. Geanta este locul în care ne păstrăm ”gadget-urile” secrete, pe care le purtăm cu noi peste tot, cine știe când vom avea nevoie de unul dintre ele și preferăm să îl avem la îndemână.
Tu ce ascunzi în geanta ta, Ms./ Mrs. Bond?
